infigere


infigere
1) вбивать;

infixa inaedificataque (1. 21 D. 33, 7);

infigi, воткнуться, засесть: navis infixa inter fines agri (1. 7 D. 47. 9)

2) впечатлевать, укopeнять: animis hominum infigi (§ 9 J. 3, 6).

Латинско-русский словарь к источникам римского права. Изд. 2-е, дополненное. - Варшава, Типография К. Ковалевского. . 1896.

Смотреть что такое "infigere" в других словарях:

  • înfigere — ÎNFÍGERE, înfigeri, s.f. Acţiunea de a (se) înfige; împlântare. – v. înfige. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNFÍGERE s. împlântare, vârâre. (înfigere cuţitului în animal.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  înfígere s …   Dicționar Român

  • ahíto — (del lat. infictus < infigere, clavar, hundir.) ► adjetivo 1 Se aplica a quien ha comido hasta hartarse. SINÓNIMO harto 2 Que está cansado de alguna persona o de algo: ■ ahíto de tantas críticas abandonó su puesto. SINÓNIMO [hastiado] ►… …   Enciclopedia Universal

  • Infix — Ịn|fix 〈n. 11; Gramm.〉 in den Wortstamm eingefügtes Bildungsglied, z. B. das n in lat. frango „ich zerbreche“, gegenüber fractus „zerbrochen“ [<lat. infixus „hineingeheftet“, Part. Perf. zu infigere „hineinheften“] * * * Ịn|fix [lat.… …   Universal-Lexikon

  • înfige — ÎNFÍGE, înfíg, vb. III. 1. tranz. A face ca un obiect cu vârf ascuţit să intre adânc În ceva; a împlânta, a vârî. ♢ expr. A înfige mâna sau mâinile (în ceva) = a apuca (ceva) cu putere. ♦ A împlânta ceva într un obiect ascuţit. 2. refl. fig. (fam …   Dicționar Român

  • împlântare — ÎMPLÂNTÁRE, împlântări, s.f. Acţiunea de a (se) împlânta şi rezultatul ei; înfigere: p. ext. fixare, înţepenire. – v. împlânta. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎMPLÂNTÁRE s. v. înfigere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • Infix — In*fix , v. t. [imp. & p. p. {Infixed}; p. pr. & vb. n. {Infixing}.] [L. infixus, p. p of infigere to infix; pref. in in + figere to fix: cf. F. infixer. See {Fix}.] 1. To set; to fasten or fix by piercing or thrusting in; as, to infix a sting,… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Infixed — Infix In*fix , v. t. [imp. & p. p. {Infixed}; p. pr. & vb. n. {Infixing}.] [L. infixus, p. p of infigere to infix; pref. in in + figere to fix: cf. F. infixer. See {Fix}.] 1. To set; to fasten or fix by piercing or thrusting in; as, to infix a… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Infixing — Infix In*fix , v. t. [imp. & p. p. {Infixed}; p. pr. & vb. n. {Infixing}.] [L. infixus, p. p of infigere to infix; pref. in in + figere to fix: cf. F. infixer. See {Fix}.] 1. To set; to fasten or fix by piercing or thrusting in; as, to infix a… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • infix — I. transitive verb Etymology: Latin infixus, past participle of infigere, from in + figere to fasten more at fix Date: 1502 1. to fasten or fix by piercing or thrusting in 2. to impress firmly in the consciousness or disposition 3. to insert (as… …   New Collegiate Dictionary

  • Angel, die — Die Angel, plur. die n, Diminutivum Angelchen, ein Wort, welches in denjenigen Fällen, in welchen es heut zu Tage gebraucht wird, vornehmlich einen doppelten Begriff mit sich führet. 1. Den Begriff der Spitze, und da wird es, 1) in vielen Fällen… …   Grammatisch-kritisches Wörterbuch der Hochdeutschen Mundart

  • infix — infixion /in fik sheuhn/, n. v. /in fiks , in fiks /; n. /in fiks /, v.t. 1. to fix, fasten, or drive in: He infixed the fatal spear. 2. to implant: to infix a habit. 3. to instill (a fact, idea, etc.) in the mind or memory; impress. 4. Gram. to… …   Universalium


Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.